Pleaca-ai nostri, vin ai nostri

Prim-ministrul Boc si-a depus mandatul.

Nu l-a daramat nici criza economica, nici protestele strazii, ci anul electoral.

Cu totii auzim in aceste clipe laudele lui cu privire la “stabilizarea tarii” .

Din “realizarile”deosebite pot remarca in special:

- impozitul forfetar. 250.000 de firme inchise, 500.000 de oameni fara locuri de munca pe cale de consecinta.

- 14 asumari ale raspunderii Guvernului. Trecerea de legi prin Parlament cu greseli gramaticale, logice si de bun simt fara pic de jena. Dincolo de lipsa dezbaterilor.

- cresterea TVA de la 19 la 24%.

- scaderea salariilor bugetarilor cu 25% ca masura absolut idioata, luata doar pe baza sugestiei, nu imperativului FMI.

- blocarea angajarilor la stat, inclusiv in domenii gen medicina, unde absolventii mai au doar varianta emigrarii.

- imprumutul a 20 de miliarde de euro, un pachet supradimensionat si nefolosit aproape deloc.

Boc are insa si multe puncte bune. Cele mai bune lucruri facute au fost remarcate cand nu a facut nimic. Economia a reusit singura sa isi vada de drum in felul asta.

Cred ca in numele tuturor IMM-urilor pe care le-a “ajutat” punandu-le piedica pot sa ii spun “Sa-ti fie rusine, Emil Boc!” Minciuna stabilizarii tarii in timp ce amicii vostri au capusat intreg sistemul de stat au facut din PDL unul din cele mai urate partide de dupa Revolutie, probabil mai mult si decat PSD-ul.

Nu i-as putea ura decat sa aibe aceeasi soarta ca si PNTCD-ul.

Predictii economice de la BDIY

BDIY este un index al transporilor maritime a marfurilor. Cat cere un transportator pentru a duce o marfa de la punctul A la B. Evolutia lui tine strict de cerere, pentru ca ofertantii isi maresc flota de transportatoare foarte lent (O nava de transport marfa se devalorizeaza greu si e foarte scumpa, amortizandu-se in multi ani.)

Arata de fapt nivelul circulatiei marfurilor la nivel international.

Graficul de mai jos arata evolutia lui in ultimii 5 ani.

Minimul istoric a fost atins in 2009, fiind de 666 (fatidic, nu?). Unde suntem acum? La 680.

Toti banii pompati in economiile lumii nu au facut ca cererea de marfuri la nivel mondial sa creasca la nivele “normale”. Nu s-au mai atins nivelele nici macar de jumatate din cele din perioada de dementa a pietei mondiale. In lipsa circulatiei masive a marfurilor, economiile lumii tind sa devina izolate si sa adopte masuri protectionisme.

Desigur, nu vei vedea asta daca se arunca mereu in fata “cresterea” burselor. Toate cresterile burselor nu au aratat decat devalorizari ale monedelor, nicidecum traduse in cresteri reale.

Poate ca nivelele actuale sunt cele care ar trebui sa le acceptam in urmatorii 5-10 ani si sa terminam odata cu teoria cresterilor continue. Nu se poate trai bine decat daca salariile cresc vesnic?

Intr-un fel sau altul crezul in cresterea continua va duce la noi conflagratii mondiale. Le vedeti si acum la nivel local. Sua ataca Afganistan, Irak poate Iran pentru a-si permite benzina ieftina si a da o motivare cetatenilor. Dupa “civilizare” se vor transforma teritoriile cucerite in piete de desfacere. Asta s-a intamplat si cu statele din fostul bloc comunist.

Cresterile de pana acum s-au facut prin consumarea intensiva a resurselor planetei. Daca vrem sa crestem demografic sustenabil, ar fi vremea inovarii.

Update : un articol destul de bun din Business Insider pe tema asta aici. A aparut dupa al meu cu vreo 8 ore, semn ca sunt destui care au ochii pe acest indicator

Studentie, haine grele…

Sunt din nou student. La 30 de ani am decis sa imi urmez o dorinta mai veche de a termina a doua facultate, dupa mai multi ani in care nu am reusit sa ma adun sa o si incep. Continuarea unui vis de acum 12 ani.

Aveam posibilitatea de a-mi echivala foarte multe dintre examene, insa prefer sa nu o fac, pentru a ma putea invata din nou sa …. invat. Odata bazele stabilite bine, se poate dezvolta si restul, daca exista suficienta vointa si inteligenta.

Ceea ce nu pot insa sa inteleg este atitudinea majoritatii colegilor mei. Multi sunt si ei la 30-40 de ani, dorind probabil sa isi schimbe viata sau sa aibe o facultate pentru a putea avansa profesional intr-uun fel sau altul in ceea ce fac. Mi se pare admirabil.

Insa o mare parte doresc strict o diploma, fara prea multa aplecare spre invatatura. Daca se poate copia e perfect. Daca se poate cumpara si mai bine. Sunt perplex. Toti acesti oameni platesc aceste studii. Daca ar fi gratuite poate as mai intelege atitudinea, insa o simpla diploma luata cu 5 si 6 pe copiat, cumparat sau fentat nu te vor duce mai departe in viata.

Chiar daca la nivel scriptic vei avea la un moment dat o diploma, vei ramane un mecanic auto, o coafeza sau un florar. Pentru ca nu diploma este cea care iti acorda cresterea de nivel, ci stiinta care vine in spatele ei.

In lipsa cunostintelor acumulate esti doar un simplu impostor. Inca un vanzator la un magazin alimentar, de data asta insa cu diploma. Cea mai draguta parte a facultatii este ca e… facultativa. Nu trebuie sa o faci, sunt destui oameni multi miliardari care au reusit asta fara studii.

Tu ai ales la ce specializare mergi, ce materii vei invata. Platesti pentru a avea privilegiul ca niste dascali buni sa isi piarda vremea cu tine, un biet ignorant. Si dupa toate astea, continui sa ramai in gandire un simplu muncitor necalificat?

Copii de 18-22 de ani, daca vreunul din voi se regaseste in ce am scris, ar fi mai bine fiee sa renuntati la felul asta de a face scoala, fie la studii.

Impostura nu tine mult si dupa absolvire diploma nu o sa valoreze nici cat o hartie igienica. Vorba unui fost coleg era “Unde nu-i cultura, nu-i recolta”.

Perdele. Romania reala

Dimineata. -10 grade. Mergand prin Piata 700 din Timisoara, vezi tabloul unei societati care nu protesteaza. Un aurolac cu semne de degeraturi la urechi si la maini, cu o punga de aurolac care ii tremura in timp ce asteapta sa mai ia o doza. Se plimba pe betonul rece, sperand sa se mai incalzeasca.

Un betiv imbracat la fel de asta-vara, in cautarea unui chistoc fumat doar pe jumatate. Inca nu are degeraturi, dar va avea dupa o saptamana intreaga de temperaturi de minus zece grade. Sigur nu a iesit sa protesteze pentru alcool gratis sau chistoace all-inclusive.

Un traficant de tigari cu vechime de cel putin 10 ani, spera sa vanda azi suficient cat sa isi poata plati “taxa” catre politia care “nu stie” ca e acolo. E restant de 1 luna si e amenintat ca o sa fie amendat. Ma tenteaza cu ceva pachet dubios, de maxim 0.5 euro in vama, dar merg grabit mai departe.

Un baiat de bani gata asteapta nervos la semafor in BMW-ul lui de 2 ani. E imbracat bine, are muzica de club tare si se uita superior la strada intreaga. Probabil are lumea la picioare…

Un domn imbracat frumos, cu un palton Burberry, priveste ingandurat semaforul, asteptand sa se faca verde. E disciplinat, nu il intereseaza teatrul strazii, ci mai degraba cum evolueaza vreo bursa astazi.

Majoritatea celor de care m-am lovit in aceasta dimineata nu au vreo legatura cu protestele sau cu valul larg de nemultumire pe care Romania il resimte de ceva vreme. Insa viata tuturor celor mentionati e lovita in mod constant de statul care refuza sa se transforme.

Pentru ca in aceeasi tara in care cei mentionati sunt loviti de lucruri pe care nu le stiu si nu ii afecteaza direct, statul decide sa taie datorii de 1 miliard de Euro ale CFR. Motivarile pentru taierile de datorii de la CFR, companiile miniere, Electrica, SIDEX, Metrorex au semanat mereu intre ele. Rezultatul lor concret a fost o moarte sigura a celor mai multe dintre ele. Inevitabila de altfel in lipsa restructurarii, insa cu costuri de zeci de miliarde de dolari.

Benjamin Franklin, unul din ganditorii influenti ai eticii protestante spunea ca un 5 silingi pusi in circulatie devin 6, apoi cei 6 devin 7.33, apoi 10. In final moneda aceea devine sute de lire. Cei care risipesc acei 5 silingi sunt vinovati de pierderea a sute de lire.

La fel, cei vinovati de ascunderea sub pres a problemelor regiilor absolut falimentare se fac vinovati de moartea aurolacului de mai devreme, a ajungerii la puscarie a traficantului de tigari si de drama betivului care va sfarsi si el trist.

Pentru ca alegerile celor mentionati ar fi putut fi altele in conditiile in care statul ar fi preferat sa subventioneze de ex sosele de centura pentru toate orasele care au peste 100.000 de locuitori, incepand cu acum 10 ani. Aurolacul putea fi angajat la curatarea lor. Betivul putea vinde vignete. Iar traficantul de tigari putea fi sofer de Tir.

Desigur ca asta poate nu permitea unora sa poarte pe nedrept haine de la Burberry, dar cred ca si un H&M le-ar fi stat bine.

 

Ziua deciziei CCR?

Update : s-au hotarat, de fapt nu era vorba de bani, ci de neconstitutionalitate…

In urma cu o saptamana Curtea Constitutionala amana contestatia privind comasarea alegerilor pe motiv ca ar studia inca aspectele financiare ale acestei dubioase dorinte a partidului de la guvernare.

De fapt amanarea s-a facut sub presiunea strazii. Acele grupuri mici de demonstranti care striga in continuare ” Jos Basescu” risca sa fie intaratati de inca o incalcare flagranta a spiritului separarii puterilor in stat.

Dincolo de falsa motivare a economiei bugetare, ar trebui sa ne intrebam cat costa democratia. In alegerea comuna e foarte probabil sa se arunce cu fonduri sociale aflate la dispozitia primariilor si prefecturilor iar acea “economie” sa fie si contabil o pierdere. Ar fi interesant daca CCR ar lua in calcul si acest punct de vedere.

Pe langa costul contabil al alegerilor cineva de ar trebui sa raspunda si la urmatoarele :

- Cate primarii ar putea folosi banii pentru modernizarea sistemelor termice in scopul falsei subventionari a gigacaloriei?

- Cate primarii ar decide sa acorde mai usor ajutoare sociale contra voturi in locul trimiterii la munca a trantorilor?

- Cate contracte de furnizare a serviciilor se vor dubla ca valoare pe principiul ” dupa noi potopul” ?

Daca judecatorii respectivi vor raspunde macar pentru ei la aceste intrebari, vom putea incepe sa traim in spiritul legii mereu, nu numai cand ne convine.

Scurta observatie asupra democratiei

Una din cele mai false probleme ridicate atat la alegerile trecute cat si in zilele acestea este “daca ii dam jos pe astia, nu avem cu cine sa ii schimbam. Nici ceilalti nu sunt mai buni”.

Este una din cele mai mari beneficii ale democratiei schimbarea conducatorilor. Nu e cel mai usor proces si se pierd ani buni prin asta, insa pana acum istoria a dovedit ca e cel mai echitabil.

Daca tu esti angajat undeva si nu iti faci treaba chiar bine, problema ta la o concediere nu este ca firma nu va gasi pe altcineva mai bun. Data viitoare s-ar putea sa incerci sa iti faci treaba mai bine, sa fi mai performant, sa nu se ajunga la eventualitatea concedierii.

Cum niciodata banii pusi deoparte in timpul guvernarii nu iti vor tine de foame la nesfarsit, orice partid va incerca mereu sa castige alegerile. E adevarat ca timpul necesar pentru o evolutie reala devine mare la nivel personal, insa schimbarile in societate se fac lent pentru a fi durabile.

Schimbarile bruste de tip african dau de obicei nastere unor lideri dezechilibrati. Si noi ar trebui sa ne dorim mai mult de atat, nu?

Legea Sanatatii sau cand te lupti cu mistretii…

Te umpli de …noroc.

L-am admirat mereu pe acest nebun de arab care a venit intr-o tara straina lui si a facut cu dedicatie maxima un serviciu de ambulanta de urgenta gratuit. Finantat din bani ceruti de te miri unde si cladit caramida cu caramida. Smurd nu ar fi ajuns varful de lance al medicinei de urgenta din Romania daca nu ar fi fost cladita cu cap.