In urma cu o saptamana Curtea Constitutionala amana contestatia privind comasarea alegerilor pe motiv ca ar studia inca aspectele financiare ale acestei dubioase dorinte a partidului de la guvernare.

De fapt amanarea s-a facut sub presiunea strazii. Acele grupuri mici de demonstranti care striga in continuare ” Jos Basescu” risca sa fie intaratati de inca o incalcare flagranta a spiritului separarii puterilor in stat.

Dincolo de falsa motivare a economiei bugetare, ar trebui sa ne intrebam cat costa democratia. In alegerea comuna e foarte probabil sa se arunce cu fonduri sociale aflate la dispozitia primariilor si prefecturilor iar acea “economie” sa fie si contabil o pierdere. Ar fi interesant daca CCR ar lua in calcul si acest punct de vedere.

Pe langa costul contabil al alegerilor cineva de ar trebui sa raspunda si la urmatoarele :

- Cate primarii ar putea folosi banii pentru modernizarea sistemelor termice in scopul falsei subventionari a gigacaloriei?

- Cate primarii ar decide sa acorde mai usor ajutoare sociale contra voturi in locul trimiterii la munca a trantorilor?

- Cate contracte de furnizare a serviciilor se vor dubla ca valoare pe principiul ” dupa noi potopul” ?

Daca judecatorii respectivi vor raspunde macar pentru ei la aceste intrebari, vom putea incepe sa traim in spiritul legii mereu, nu numai cand ne convine.

Este una din cele mai mari beneficii ale democratiei schimbarea conducatorilor. Nu e cel mai usor proces si se pierd ani buni prin asta, insa pana acum istoria a dovedit ca e cel mai echitabil.

Daca tu esti angajat undeva si nu iti faci treaba chiar bine, problema ta la o concediere nu este ca firma nu va gasi pe altcineva mai bun. Data viitoare s-ar putea sa incerci sa iti faci treaba mai bine, sa fi mai performant, sa nu se ajunga la eventualitatea concedierii.

Cum niciodata banii pusi deoparte in timpul guvernarii nu iti vor tine de foame la nesfarsit, orice partid va incerca mereu sa castige alegerile. E adevarat ca timpul necesar pentru o evolutie reala devine mare la nivel personal, insa schimbarile in societate se fac lent pentru a fi durabile.

Schimbarile bruste de tip african dau de obicei nastere unor lideri dezechilibrati. Si noi ar trebui sa ne dorim mai mult de atat, nu?

L-am admirat mereu pe acest nebun de arab care a venit intr-o tara straina lui si a facut cu dedicatie maxima un serviciu de ambulanta de urgenta gratuit. Finantat din bani ceruti de te miri unde si cladit caramida cu caramida. Smurd nu ar fi ajuns varful de lance al medicinei de urgenta din Romania daca nu ar fi fost cladita cu cap.

Insa se pare ca intr-un proiect care trebuie sa intre in dezbatere publica cel care a reinventat aceasta notiune in Romania nu are loc sa isi exprime parerile. Demisia nu i-a dat-o seful sau direct sau seful Guvernului. Ci presedintele statului, care are mai multe atributii in Administratia Prezidentiala decat in Guvern.

Trebuie sa gasim din nou teme de aruncat cu noroi ? Trebuie iara sa trecem prin duelurile retarde “esti comunist” “ba tu esti capitalist si sugi sangele boborului?”. Disputa se intoarce la nivelul epocii primitive, impartite in alb sau negru, comunist sau capitalist.

Chiar e nevoie sa aruncam cu noroi in toti cei care se ridica deasupra profesional? Urmeaza Isarescu, Nadia Comaneci sau Ilie Nastase sa fie de vina pentru scaderea salariilor profesorilor, declinul in gimnastica sau tenis?

Imaginea lui Raed Arafat este cea a unui profesionist, care la o vizita in spitale ad-hoc starnea teama printre faptuitorii de matrapazlacuri. Trebuie neaparat sa devina si acesta un “puiut de comunist” ?

Priviti poza si judecati…

PS. Poza e furata de pe gandul.info .

Informatia asimilata de un om in intraga lui existenta la anul 2000 ien e comparabila cu informatia continuta intr-o singura editie a The New York Times.

Oamenii au nevoie sa filtreze dupa nevoile uzuale bombardamentul acesta si de aceea probabil cele mai accesate site-uri din lume sunt conform alexa.com, cele care ordoneaza informatia :

1. Google.com – cautare informatii diverse.

2. Facebook.com – acoperirea nevoii de integrare sociala.

3. Youtube.com – nevoia de entertaining

4. Yahoo.com – socializare, stiri si messenger pentru romani.

5. Baidu.com – cautare informatii cenzurate pentru China

6. Wikipedia – informatii despre aproape orice, oarecum ordonate.

Unele din acestea au devenit adevarate fabrici de exploatare a veniturilor produse de informatiile ce le gestioneaza si ordoneaza, pe cand altele ( Wikipedia)  si-au propus doar sa devina unelte folositoare.

Din pacate acel adevar trist parafrazat dupa DailyCotcodac.ro conform careia “Google te ajuta dar nu te face mai destept” ne-a dus intr-o stare in care tinerii devin pe zi ce trece tot mai mult analfabeti functionali ( stiu sa scrie si sa citeasca doar de dragul Facebook si Yahoo messenger ) si tot mai putin se bazeaza pe propria memorie si inteligenta pentru a deveni ceva in viata.

Cel mai trist lucru din relatia entropie – termodinamica este sfarsitul inexorabil al universului conform legii a treia a termodinamicii a lui Newton – in final, toata materia ajunge sa aibe aceeasi temperatura.

Daca am fost prea criptic astazi, voiam sa felicit pentru stoparea fraudelor la Bacalureat de anul trecut pe d-l Funeriu si sa sper ca anul acesta se va proceda la fel. Altfel simt ca ne asteapta vremuri in care tinerii nostri vor baga repede un google sau un buzz pe mess cand nu vor stii cum sa scrie corect macar inceputul de la curriculum vitae. Si noi vom simti tot mai tare cum ne afundam intr-un ocean de imbecilitate.

Toate crizele economice de prin 1800 incoace au avut cativa factori comuni :

- abundenta banilor ieftini care au dus la bule speculative

- reglementarea sistemului bancar dupa explozia bulelor

Germenii actualei situatii au inceput odata cu explozia bulei dot com din SUA si au  continuat cu invadarea pietei de bani ieftini dupa 11.09.2001.

Ce nu s-a intamplat inca dupa falimentul Lehman Brothers a fost reglementarea bancilor si separarea activitatilor clasice de banking de investitiile riscante cu banii deponentilor. Odata pornit fara discriminare robinetul salvarii investitorilor nesabuiti, banii ieftini au continuat sa se afle pe piete, lasand posibilitatea unor noi bule, cum ar fi cea a aurului.

Panica insa a sadit niste roade iar pietele au inceput sa mai tina cont de niste indicatori de bun simt, cum sunt cei de indatorare a statelor. De aceea avem si aceasta nebunie cu datoriile tarilor suverane. Care nu au crescut chiar atat de mult in ultimii ani incat sa justifice o asemenea panica. Insa privirile sunt mai atente acum, chiar daca semnale de alarma exista de mult ( Goldman Sachs nu avea nici o problema sa falsifice date pentru a da imprumuturi nesabuite Greciei, dar acum sar ca arsi cand aud de bani dati statelor).

Mirajul cresterii continue ar trebui sa inceteze. Tarile care au inteles ca productia e baza unei cresteri economice isi vad de treaba si au cresteri bune.  Turcia, China, Brazilia, Argentina, India etc sunt exemple relevante.

Daca tarile cu standarde de viata ridicate ar invata putin de la ele, am putea sa ne indepartam de spectrele protectionismului si izolarii anilor 30.

Fie ca 2012 sa ne gaseasca mai buni, mai performanti si mai buni la suflet!

Fie ca desteptarea noastra sa fie mai buna decat spaga lor electorala, sistemul juridic deasupra mafiei de interese iar alesii sa fie desemnati corect.

Iar daca astea nu se vor indeplini, va urez sanatate din plin!

Acele clipuri cu oameni cu lacrimi in ochi care “nu vor decat sa munceasca” nu spun nimic despre cati bani s-au dat pentru recrutarea privirii lor pierdute in spoturile respective. Marketingul nu spune insa unde vor munci acei oameni sau cum vor putea locui acolo dupa cei 20-30 de ani de minerit cu cianuri in zona.

Invitatiile de a actiona acum si de a da drumul exploatarii cu cianuri reamintesc de acele scheme piramidale in care tot scopul e ca acum sa bagi bani. ACUM sa profiti de mega-extra-hiper oferta. Mai tarziu nu vei mai intalni o asemenea ocazie si vei regreta.

Oamenii din Rosia Montana vor sa lucreze, sa li se intoarca acasa copiii si sa fie incadrati si ei in minerit si eventual sa faca si niste baie in niste apa proaspat tratata. Cu cianuri, desigur.

Mai jos un clip sutit de aici, in care e trecuta si explicatia din spatele doamnei cu ciorapi din clipul RMCG.

Plansul pe umarul bancilor si al pietelor care scad tin de teoriile cresterilor economice continue sau de al reglementarii singure a pietelor.

Refuzul de a reglementa sistemul bancar permite speculatorilor sa inventeze de 10 ori PIB-ul mondial in CDS-uri pentru ca apoi sa atace Euro prin tarile slabe , petrolul sau piata de alimente.

Ieri pana si pietele au vazut ca tendintele de crestere vesnica nu se mai justifica. Aurul a scazut dupa 200 de zile de crestere continua, cu 2%, cotatia petrolului cu 4-5%, NASDAQ a scazut cu 1.6%.

Se iasa de pe diverse “investitii sigure” pentru ca reglementarea singura a pietelor esueaza de ceva vreme. Cand banii virtuali au aceiasi putere ca cei reali iar unii au voie sa ii scoata din joben cum mai putem vorbi de autoreglementare?

Cand bancile sunt salvate din bani publici iar producatorii de bunuri lasati sa falimenteze sau falimentati de cei proaspat salvati cum ne putem gandi la impartirea dreptatii ?

In Anglia sunt 2.5 milioane de slujbe in industria financiara. Tara are 1000 % din PIB datorie externa, din care 60% sunt chiar ai acestei industrii. Au ajuns sa puna mai presus de industria producatoare aceste inginerii. Se opun oricarei reglementari in domeniul acesta, sperand ca indiferent de cate prabusiri vin, vor mai scoate niste bani din jobenele magice.

Asta e lumea in care ne aflam astazi. Si in aceiasi lume, dupa o perioada de cresteri economice anemice, Olanda e prima care anunta scadere economica de 0.5% in anul viitor.

Vor mai urma cativa ani grei, insa fara restabilirea pe fagasul normal a regulilor jocului nu se va putea.

Poza am furat-o de aici.

Este vorba bineinteles de Sua si Marea Britanie, care in timpul marcarii profiturilor si-au asumat rolul de deschizator de drumuri in “cresterea perpetua”, magia dereglementarii financiare. Atunci insa cand cheful s-a spart au incercat cat au putut sa forteze Europa la plata oalelor sparte pe vesnicul motiv “n-ai sapca”. Astfel americanii au incercat sa plaseze subtil Lehman Brothers catre Barclays chiar in ajunul falimentului. Probabil un faliment ulterior ar fi fost justificat prin incompetenta europeana de a face un management bun ( nu e a noastra, spalati-va pe cap).

Ceea ce e deranjant in ultimii 2 ani sunt modalitatile in care se incearca atacarea bancilor tip Societe Generale, BNP etc prin zvonuri gen “primele 2 banci europene nu mai au linii de credit in USD” sau “pierderile incep sa iasa la suprafata, bancile xx si yy vor falimenta”. Mizeriile acestea pot darama chiar si banci perfect solide in acesti ani de minti tulburi, pentru ca panica este maxima.

Lectiile care vin de pe insula regala sunt cel putin inoportune. Marea Britanie are o datorie externa de aproape 1000% din PIB, in care aprox 60% apartine numai sectorului financiar.

Sursa aici.

Acele potentiale pierderi ale unui sistem cladit pe ipoteci putrede si artificii financiare va trebui sa fie suportate de cineva, iar moda derogarii de responsabilitate inca este la moda.

Nu spun ca bancile din zona Euro sunt solide, insa astfel de atacuri venite din cea mai gaunoasa industrie financiara e mizerabila.

Ceea ce este insa sigur este ca se incearca acoperirea unor gauri mari de tot din derivate. Al caror total e de 10 ori cat tot PIB-ul planetei, 707 000 miliarde dolari. Al caror declin cu doar 0.5 % ar insemna PIB-ul UE pe 1 an intreg.

Ceea ce nu s-a intamplat pana acum in aceasta criza este reglementarea puternica a sistemului bancar. Pana cand asta nu se va intampla si diversi morti-vii nu vor fi impuscati in cap, sistemul nu se va putea repune pe picioare.