Daca TVA nu e nimic nu e

În 2009 au venit împăratul Băsescu şi prinţişorul Boc şi au hotărât sa ajute economia intrucat urma sa fim atinsi de criza. Ajutorul urma sa fie acordat prin infiinţarea impozitului forfetar, pentru ca concurenta pe piata libera oferea servicii mai bune celor care le cereau si hotarau sa plateasca pentru ele. Acestia se puteau uita la un moment dat si la serviciile oferite de stat si puteau cere ca aceiasi calitate sa le fie oferita.

S-a hotarat asadar ca asta nu se poate intampla. Rezultatul s-a vazut. Un simplu „Muriti ba” a fost urmat de 200.000 de firme inchise, care au tras dupa ele un numar cel putin egal de oameni care au ramas fara loc de munca.

A mai trecut un an. La stat nu s-a intamplat nimic important, cu exceptia luarii obligatorii de 8 zile concediu fara plata abia spre finalul anului, desi masura trebuia executata din aprilie.

Dupa ce distinsii domni de la FMI si-au dat seama in 4 mai 2010 ca guvernul Boc ii minte cu nerusinare in privinta deficitului bugetar,  au cerut mariri de taxe.

Frapant in privinta asta e ca in intervalul ianuarie-mai lucrurile prinsesera o forma, se simtea un oarecare revirement economic. Ne adaptasem la noile conditii si eram ok cu ele. Pana cand a sosit anuntul presedintelui : scdem tot,taiem tot. Brusc. Panica a cuprins din nou Romania. Vanzarile, consumul, investitiile, concediile s-au amanat, toti privind cu frica la ce urma sa se intample.

E atat de greu sa facem lucrurile cu putin predictibilitate? Sa ne asteptam realist ca niste indicatori mai rai sa se adevereasca si sa luam masuri INAINTE ca lucrurile sa o ia la vale?

Sunt multi partizani ai ideii „nici ceilalti nu faceau altfel” uitand insa ca dupa ce se un om se arunca de pe bloc sunt putine lucruri care se mai pot face pentru a-l salva.

Avem o democratie extrem de originala, in care puterea nu e in stare de viziune pe mai mult de 1 saptamana, opozitia latra ceva de suspendarea guvernului/presedintelui, fara a veni cu ceva masuri concrete de contracarare a haosului, BNR nu are sau nu vrea sa dea directive, considerand ca si-ar depasi atributiile, iar presa… e cel putin originala. Daca nu se ia nici o masura se incepe campania „de ce nu se ia nici o masura”. Daca se ia vreo masura se incepe campania „de ce s-a luat cea mai proasta masura”. Nu se ofera din nici o parte niste solutii reale, apar numai tembelisme gen „Jos comunismul” „Sus capitalismul”. In tot timpul asta sunt rate de platit, salarii de varsat, dijme de luat, paine de copt, dar la asta nu se mai gandeste nimeni. Suntem in faza „ce s-o mai intampla azi”. Trebuie sa trecem in cea de „am indeplinit inca un obiectiv”.
Am zis.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în crestere economica, Criza, economie, TVA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s