When less was more

Eram fericiti cand tata facea rost pe sub mana de banane verzi si asteptam cu nesat momentul in care urma sa le desfacem din ziare, dupa cateva zile de stat pe dulap sa se coaca.

Eram fericiti sa facem baie la rau la bunici fara sa ne punem problema ca prin apa aia mai treceau sobolani sau serpi.

Eram fericiti sa jucam kems, sticluta, cruce sau v-ati ascunselea in fiecare zi de vara.

Eram fericiti sa privim 1 ora pe zi desene. Era de ajuns.

Eram fericiti sa stam la coada la paine pentru ca asa ne ruga mama.

Eram fericiti sa venim acasa cu carnetul plin de 9 sau 10 si sa ne stranga parintii in brate de fericire.

Eram fericiti sa ni se puna la pachet sandvich cu parizer in loc de cel cu soia.

Eram fericiti sa avem tenisi de Dragasani. Urmau sa ne tina 4-5 ani.

Eram mandri cand intram la liceul cel mai bun sau la facultatea cea mai cautata.

Eram mandri cand luam premiul intai la serbarea de sfarsit de an.

Eram mandri ca parintii ne lasa sa venim singuri de la scoala, cu cheia la gat.

Eram mandri cand ni se monta telefonul fix.

Eram fericiti cand mama ne facea prajitura sambata, pentru a 10-a oara consecutiv aceeiasi.

Acum avem mult mai multe. Si totusi mai putine. Sunteti cu adevarat mai fericiti?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în nostalgie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s