Culoarea pisicii

In decembrie 1978 presedintele Chinei, Deng Xiaoping , sustinea un discurs in care spunea ca nu conteaza ce culoare are pisica, alba sau neagra, important e sa prinda soareci. Plus ca a fi bogat e un lucru onorabil. Lansa prin asta un urias adormit, capabil sa scuture bine economiile occidentului. De 30 de ani incoace, China traieste un mic miracol. „Comunistii” de acolo, daca li se mai poate spune acum asa, au inteles ca un popor infometat va iesi in strada la revolte, indiferent de doctrina imprimata de aparatul central, daca nu are ce sa manance. Si ca un popor infometat nu are cum sa fie maret. China a vazut felul in care lumea se schimba si traieste o „betie” indestulata de credinta ca ei trebuie si ei vor fi cei mai puternici.

Americanii traiesc ceva similar de aproape 100 de ani incoace. Si-au dat seama de directia evolutiei lumii si au preluat carma. Cred in ei ca popor si ca putere modiala si actioneaza in consecinta. Nu se imbata doar cu apa rece si fac toate eforturile sa isi sustina statutul. Sunt la ora actuala lideri mondiali , indiferent de contestatarii lor sau de cei care vin sa spun ca sunt pe marginea prapastiei. „Betia” americanilor e alimentata si de auto-propaganda lor , dar a facut si celelalte natii sa creada ca e adevarata.

Noi cand am avut ultima „betie” de credinta in noi si in faptul ca putem fi o tara mareata? Nu punem aici la socoteala perioda ceausista in care ne bateam singuri pe spate cat suntem de buni si de destepti, desi economic aveam randamentul unui urangutan. Nici cea din 1990-1998 cand ne imaginam ca fabricile noastre valoreaza miliarde de dolari si sunt super-extra profitabile.
Cand vom avea pe cineva in conducere care sa ne stimuleze prin putine discursuri populiste si multe fapte remarcabile? Adica nu ma intereseaza ce politicieni vin la putere, de dreapta, de stanga sau de stanga-mprejur, ca aplica politici keynesiene sau neo-marxiste, vreau o politica de durata, dar care sa mai dea si rezultate. Ceea ce se face acum sunt doar experimente sociale gresite si costisitoare.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în crestere economica, Criza, economie, nostalgie, TVA, Uite ca nu se poate!, Uite ca se poate! și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s