Independenta totala

Mai devreme auzisem pe cineva de la Agrostar vorbind de dependenta Romaniei de importurile agricole, de lipsa subventiilor pentru animale, pentru motorina etc. Suna a slogan ceea ce dorea domnul respectiv.

„Independenta alimentara”.

S-au pornit razboie pentru slogane mai slabe si mai anemice decat astea.

Insa realitatea cruda e cu totul alta. Nu poti reconstrui peste noapte ce s-a darmat mai multe de 20 de ani in acest domeniu. Sa visezi in continuare e o nebunie. Productia agricola a scazut de la an la an, insa nu atat de mult din cauza lipsei sau dimensiunilor subventiilor, ci predominant din cauza depopularii satelor. Care a continuat mai accentuat dupa 89 decat inainte.

Au mai ramas populatii mici, imbatranite,care chiar si dupa improprietarirea cu pamant au realizat ca este ineficienta munca cu calul sau boul a 1-2-5 ha. Pentru acele loturi sunt necesare subventiile. Eventual si pentru cei care lucra 2-5 ha cu tractorul inchiriat. Insa pentru o asociatie de mai multi oameni e suficient sa se adune 1-2 ani subventia de la stat pentru pamant si se poate cumpara 1 tractor mare la inceput, 1 semanatoare in urmatorii 2 ani si tot asa.

Suprafata agricola a Romaniei este de aprox 15 milioane ha, din care arabile aprox 9 mil ha. Daca in 1989 aveam 3.5 mil ha irigate, in clipa de fata mai sunt0.5 mil ha. La vremea respectiva din tarile Europei Centrale si de Sud Est ne depasea doar Rusia ca suprafata irigabila, insa la o suprafata agricola de 10 ori mai mare. Ce s-a intamplat? Tevile si sistemele de irigatii au fost lasate in voia sortii si a hotilor de fier, nimeni nu s-a mai ingrijit de nimic sa se pastreze, ci mai degraba sa faca niste banuti de o votca mica. E vina strict a oamenilor, carora libertatea le-a luat si mintile si bunul simt. Si a autoritatilor, care puteau impiedica preluarea de tevi si instalatii din acelea prin niste legi simple.

Ce se intampla in restul agriculturii? De ce ne plangem atat de mult dupa subventii? Pentru ca faramitarea loturilor agricole in suprafete mici face ca productia sa se afle la limita rentabilitatii, de multe ori profitul fiind strict acea subventie. Occidentalii (in special italieni si nemti ) care au venit in Romania si au cumparat suprafete mari pentru agricultura nu au inceput sa faca pe ele mall-uri si cartiere rezidentiale. Nici nu au inceput sa se planga toata ziua ca statul nu le-a platit subventiile. Au cumparat suprafete comasate, 300-2500 ha si au investit in utilaje pentru a le putea lucra.

Forta de munca romaneasca este mult mai ieftina decat cea din Vest (300-500 Euro/luna vs 1000-1500 Euro/luna), terenurile la fel, iar de multe ori chiar si pamantul e mai bun intrucat nu a fost exploatat industrial de 10-15 ani. Totusi, romanii nu reusesc sa faca profitabil cu adevarat acest sector, in timp ce italienii pot. Sa fie din cauza ca ei stiu sa faca agricultura mai bine?

In conditiile in care preturile alimentelor cresc de cativa ani buni in toata lumea, raspunsul romanesc la aceasta viitoare si oarecum actuala criza alimentara ar trebui sa fie incurajarea investiitiilor in agricultura si fonduri europene. De asemenea, un control mai bun al suprafetelor care fac obiectul subventionarii.

Insa un stat de asistati sociali nu va dori sa munceasca in agricultura. In conditiile in care teoretic 1-2 mil locuitori primesc ajutoare sociale, acestia nu sunt incurajati sa lucreze.

Poate ca problema suprafetelor mari nelucrate, in jur de 40-50% din suprafata agrabila a tarii, s-ar rezolva chiar cu eficienta redusa prin cultivarea de catre aceste persoane plus altele.

Atata vreme cat importurile la vedere cat si cele la negru sunt preponderente in consumul Romaniei, cat agricultura se face cu sapa nu cu tractorul, cat accesarea fondurilor europene este un vis frumos pentru majoritatea celor care ar vrea asta, nu avem cum sa ne insanatosim economia. De aici trebuie inceput. Pentru ca ne-am complacut prea mult in a visa ca ne imbogatim vanzand niste parloage aflate pe langa orase (5-50 km) si zicandu-ne „lasa-l acolo capamantul nu cere de mancare” nu rezolvam nimic. Stiu, sunt multe lucruri care trebuie intreprinse pentru a ajunge acolo, insa orice drum incepe cu un pas.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în crestere economica, economie, idiotenie, Uite ca nu se poate!, Uite ca se poate! și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s