Stiti sa scrieti Argentina?

Pentru ca ne indreptam spre situatia lor din 2000-2001.

Datoria publica este actualmente la 45 % din PIB, in urma acordului cu FMI, CM, CE. In urma inca unui acord de 10-15 mld va ajunge pe la 55%. Plus inca ceva imprumuturi, vom trece de 60% necesari pentru a adopta euro. Pesimist fiind, estimam adoptarea euro eventual in 2020. Acum insa nu mai pot da prognoze pentru asta.

Proiectul de reformare a statului nu a inceput inca, desi costurile sunt de 1-2 miliarde de euro anual. Deja vorbim de al doilea imprumut, insa nu taiem din sporurile companiilor de stat, nu ne intereseaza sa atragem mai multe fonduri europene, nu auditam licitatiile. Reformarea statului a ramas tot la nivel de slogan de campanie electorala, iar sintagmele „nu facem autostrazi ca pana acum pfa-urile nu au platit cas” sunt pentru idioti. Se putea vedea de ceva ani ca pfa-urile, ziaristii nu platesc cas, somaj etc, dar numai cand s-a ajuns la fundul sacului au inceput sa se ia ceva masuri. In anii electorali a fost foarte util sa nu impozitam lucrurile astea nu? Totusi nu e normal ca aceste masuri sa ocupe mai mult de 2 zile din an. Sau sa fie facute haotic. Am facut, am trecut mai departe.

Poate ar fi bine sa incepem cu ceva previziune si pentru anii care vin. Sa calculam cat vor fi incasarile statului in cazul pesimist, sa taiem inca 15% si de acolo sa ne punem sa calculam cum luptam cu marea evaziune fiscala, ce legi vom propune pentru asta, cum facem sa nu pice la prima sesizare la Curtea Constitutionala, cum facem sa nu apara situatii idioate, adica sa mai facem si din timp lucrurile. Stam fumam o tigara, ne gandim cum ar trebui sa fie si ne punem pe treaba.
Apoi vorbim cu niste economisti cu rezultate, vedem care sunt solutiile care ni le dau, le mai negociem in Parlament, cu FMI si cu cine o mai fi si ne punem sa dam legi si pentru alea. Sa iesim naibii si din criza asta care ne toaca de 2 ani incoace. Si pe care vremelnicii puternici ai zile ne asigurau ca nu o vom vedea.

Adoptam o lege a responsabilitatii fiscale, ne angajam ca nu ne indatoram mai mult decat xx % din PIB, nu schimbam bugetul si taxele de 3 ori pe an etc.

In caz contrar dragilor romani, vom avea in gura Argentina mai des decat ne dorim.

PS. Vad tot mai des in gura unor formatori de opinie indemne tot mai puternice la revolte. Tensiunea sociala creste tot mai mult. Sper sa nu ajungem la lucruri urate.

Ps2. Ceausescu a platit 10 miliarde de euro in 10 ani iar mai apoi cu viata pentru suferintele provocate in acei ani. El avea insa la dispozitie totala bugetul tarii, incasarile, efectua cum voia platile. Noi cum vom face cu cei deja 25 mld USD + inca vreo 15 mld preconizati ? In cati ani ii vom plati in conditiile actuale de recuperare a creantelor statului? Si cine va plati la un moment dat pentru aceste prostii imense din ultimii 5 ani?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Criza, idiotenie, Uite ca nu se poate!. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s