Probleme globale, nepasari locale

Intreaga lume se confrunta anul acesta cu problema deficitelor statelor suverane. Care au ajuns la un oarecare standard de viata, dupa care au continuat sa traiasca la acel nivel desi nu isi mai permiteau. Au inceput sa imprumute. Bancile au bani destui de imprumutat si le-au dat. Acum se vad in situatia in care nu prea isi mai vad banii de la clientii mici, gen persoane fizice sau juridice, si se pun probleme serioase si in recuperarea de la state inca suverane a creditelor acordate.

Toti facem pe nestiutorii cand vine vorba sa ni se ceara returnarea. Statele zic ca nu au bani din cauza taxelor mici, deci e vina cetatenilor, cetatenii se leaga de banci ca le-au dat prea multe credite si forteaza statul sa impuna reglementari de reducere sau suprimare a anumitor costuri ale bancilor asumate la acordarea imprumuturilor, in timp ce tarile se plang ca bancile le-au dat guvernelor anterioare prea multe credite. E o situatie globala, chiar daca noua ni se pare ca e numai locala.

S-a ajuns in situatia in care un american de rand are o datorie medie de 170.000 USD, un englez de 200.000 de lire, iar un grec de 250.000 USD. In toate tarile in care s-a ajuns la astfel de datorii reteta a fost aceeasi. Cresterile economice au dus la iluzia unei nesfarsite betii a cheltuirii banilor, a intretinerii unui anumit nivel de trai. Cand acesta nu a mai fi putut asigurat cu veniturile din prezent, au fost amanetate cele din viitor. Dorinta a fost mutuala atat din partea bancherilor, a populatiei cat si a guvernelor. Toata lumea castiga. Bancile dobanzi, populatia consum, statele impozite si crestere economica. Insa nimeni nu spunea nimic despre nivelul la care au ajuns datoriile pe cap de locuitor.

Acum insa cand nivelul e alarmant iar statele insasi prezinta riscuri majore de a nu putea plati imprumuturile, vrem sa regularizam sistemele bancare astfel incat sa nu mai dezvolte bule in diverse domenii. Eventual sa ii obligam pe bancheri sa nu mai perceapa dobanzi. Toate regulamentele din lume insa nu pot eluda legile economiei.

A doua parte a problemei este ca acesti bani odata imprumutati vor trebui returnati. Cu sau fara dobanda, vor trebui luati din impozitele platite de fiecare din noi, locuitori ai oricarei tari. Adica va trebui sa muncim atat noi, cat si copii nostri pentru acesti bani. Un articol bun despre un stat nascut in stare de faliment aici .

Care vor fi consecintele pe termen lung ale acestor datorii nu cred ca se poate momentan estima, insa razboaiele nu mai sunt doar religioase sau militare. S-au diversificat si spre cele economice. Poate ca asta este unul din modurile in care societatea evolueaza.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în banci, Criza, Uite ca nu se poate!. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s