Off the usual topic

A fost odata ca niciodata… cand peste mari si tari era o tara numita Noua Patagonie.

Locuitorii din Noua Patagonie traisera zeci de ani sub un rege sangeros, care ucidea far mila orice supus neloial sau pe care il banuia de tradare. Sadise in zecile de ani o neincredere permanenta intre oamenii din Noua Patagonie, pentru ca oricine se pueta duce la supusii regelui si sa isi reclame vecinul, colegul sau ruda de tradare regala, iar reclamatul urma sa fie deindata intemnitat sau ucis.

Oamenii ajunsesera sa se urasca atat de tare unul pe celalalt incat legau greu prietenii. Se urau bacanii cu mecanicii, doctorii cu asistentele, muncitorii cu inginerii. Se uitase la un moment dat chiar si ura comuna fata de despot. Pana cand intr-o zi frigul si foamea au declansat o nemultumire. Poporul s-a rasculat, a ucis tiranul. Dupa care s-au veselit o vreme.

Pe moment euforia i-a facut sa uite de ura care ii stapanea cu putin timp inainte. Vremurile au trecut, oamenii visau ca odata scapati de tiran vor trai mai bine. Domnea un fel de altruism intre ei. Se ajutau unul pe celalalt, prieteniile se legau mai repede, oamenii incepeau sa se simta bine sa etaleze agoniseala.

Insa ei nu erau cu totii pregatiti de schimbarile care trebuiau sa urmeze. Individualitatea ii determina sa vrea fiecare mai mult decat avea, mai mult decat vecinul. Unii au fost mai hapsani decat altii si in numele altruismului au inselat in diverse moduri oamenii, pentru a avea ei agoniseala cator mai multi dintre ei. Altii au muncit si au cladit mici sau mari afaceri. Care mergeau binisor o vreme.

Insa anumite schimbari care nu au fost facute la timp si nu i-au obisnuit pe oameni sa munceasca precum inainte de tiran au dus in timp la nemultumirile multora si la revolte. Dupa un timp oamenii au inteles insa ca munca este ceea ce ii va ajuta sa razbata prin greutati.

Apoi a venit un alt conducator care i-a indemnat sa creada ca se pot alipi la o tara mare si prospera, cu o putere mare militara in lume. Iar visele i-au facut sa indure mai bine foamea si frigul in care se aflau din nou. Au facut tot ce le-a stat in putere sa atinga acel vis, chiar daca conducatorul il schimbasera intre timp. Au muncit, au rabdat, au reusit pas cu pas sa treaca etape. Ii unea din nou ceva. Un ideal. „Va fi mai bine” isi ziceau unul altuia, dupa alipire.

Au venit insa vremuri tulburi. Oamenii au inceput sa se leneveasca. Nu mai aveau un ideal comun. Visau fiecare fie sa imbogateasca stand si nemuncind, fie inseland pe altii sau pe ei insisi. Idealul fiecaruia era sa se imbogatesca cat mai repede, mai mult ca vecinul, mai mult ca toti.

Elevii au inceput sa nu mai invete. Sa nu mai asculte de profesori, pentru ca vedeau la parintii lor ca idealul este imbogatirea, iar cei mai multi pe care ei ii vedeau bogati nu aveau deloc scoala. Ajunsesera chiar sa ii batjocoreasca pe cei care mai invatau.

Conducatorii lor au ajuns din nou sa ii invrajbeasca. Se urau din nou angajatii cu somerii, cei care fac paine cu cei care o mananca, cei care colectau taxele cu cei care le plateau. Nu mai aveau nici un ideal care sa ii uneasca iar saracia si frigul incepeau din nou sa le intre in sange. Tot mai tare.

Furturile erau ceva normal. Jandarmii nu isi mai faceau treaba pentru ca spuneau ca sunt prost platiti. Oamenii cinstiti erau furati la drumul mare dar erau arestati ei daca incercau sa isi recupereze paguba. Sau sa se apere.

Medicii nu mai puteau nici ei sa isi faca treaba, pentru ca asistentele fugeau din Noua Papua, de frica sa nu fie arestate cand incercau sa imparta un plasture la 10 bebelasi si nu reuseau. Cei care munceau spuneau ca nu merita sa lucreze pe banii cu care erau platiti. Cei care ramasesera fara slujbe spuneau ca ar fi bine sa aiba ei slujbele lor.

Cam atat despre Noua Papua. Continuarea promit sa o povestesc peste 20 de ani.

PS. Orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare. Nici un catel nu a fost ranit in timpul scrierii acestei povesti.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în trist dar adevarat. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s