Paradoxul impozitarii progresive

Impozitarea progresiva are cam la fel de multa logica pentru cei care ajung sa o platesca precum sistemul comunist : nu conteaza cat muncesti sau cat de productiva este munca ta, rezultatele se impart la toti aproximativ egal.

Prin cota progresiva se stimuleaza tot nemunca, pentru ca orice om normal care observa ca, cu cat produce mai mult, cu atat mai mult ii va lua statul din venituri si va fi descurajat. Ne intoarcem prin aplicarea unor astfel de cote la paradoxul comunist : 5 muncim, 5 dormim, toti la fel castigam. Deci cei care muncesc mai mult vor fi din nou fraierii celor care muncesc mai putin?

Parca tocmai cu mentalitatile astea ne luptam, voiam sa le infrangem. Ne plangem ca sunt prea multi asistati sociali, ca s-a incurajat nemunca in ultimii ani si vrem sa aplicam impozite care sa descurajeze munca??? Cota unica in acest moment mi se pare intangibila si ar trebui sa ramana asa orice s-ar spune. Nici nu inteleg exact de unde vin discutiile ca ar trebui sa „luptam ca sa o pastram”. Ar trebui pur si simplu sa inchidem subiectul si sa trecem mai departe.

Oricum cineva care castiga 1000 de ron plateste 160 ron la stat, in timp ce la 10.000 ron se platesc 1600. Cifrele spun tot. Performanta trebuie rasplatita, nu pedepsita. Altfel ne intoarcem in gandire la comunism, ca regretele fata de acea perioada vad ca sunt foarte puternice oricum in ultima vreme.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în trist dar adevarat. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s