Interventia statului roman in economie

In conditiile in care statul roman nu a facut mai nimic pentru a ajuta economia in ultimii 2 ani, in afara de ajutatorul impozit forfetar si aberantele Prima Casa I, Prima Casa II si cvasi-necunoscutul Prim Siloz, se poate pune intrebarea de ce firmele romanesti nu au acces la bani europeni pentru a se putea dezvolta in multe domenii in care chiar este nevoie de investitii.

Raspunsul este cat se poate de simplu : statul roman a tras foarte multi bani din economie, facand profit bancilor, astfel incat ele nu au fost nevoite sa imprumute populatia sau mediul economic pentru a-si face targeturile.

Inclusiv programul Prima Casa a fost facut intr-o mare masura pentru a ajuta bancile sa dea bani cu imprumut, pentru ca de exemplu verificarea ca valoarea reala a bunului pus gaj se facea doar de catre evaluatorul bancii si nu de al statului. Adica eu ma angajez sa iti platesc tie cat spui tu ca valoreaza un bun, fara ca eu sa verific daca acea valoare este reala, subevaluata sau supraevaluata? Nu verific cum s-au acordat creditele si nu sanctionez pe nimeni daca s-au facut „erori” grave?

Cand satul nu e pazit de cainii, e de datoria lupilor sa il zeciuiasca. Bancile observa cel mai bine cum face statul verificarile, cum ia masuri in cazul in care se fac erori intentionate, cum sanctioneaza posibila corupere a unor functionari etc. Si actioneaza in consecinta.

In clipa de fata discutiile despre regulile de actionare a bancilor in tara noastra sunt in toi. Atat cele despre ordonanta 50 cat si cele despre legea falimentului personal.
Cum poate statul roman sa fie un partener real de discutie opozabil bancilor in conditiile in care depinde atat de mult de atragerile de capital pe termen scurt la dobanzi pe care nu prea mai vrea nimeni sa i le ofere? Adica bancile sa ajute statul in timp ce sunt „sabotate” tot de stat? De aceea s-au oprit momentan discutiile pe OUG 50 si FMI a stopat legea falimentului personal.

Interventia statului roman in economie continua prin dobanzile tot mai mari platite bancilor. Care prefera sa il imprumute, in detrimentul unor afaceri care pot fi mai mult sau mai putin viabile. In timp ce statele sunt mult mai solvabile. Ceea ce nu se intelege este ca sugrumarea creditarii private va duce la imposibilitatea platirii acelor bani atrasi si a dobanzilor aferente. Care teoretic se platesc din taxe, nu din noi imprumuturi. Prelungirea la nesfarsit a datoriei se poate face eventual in alte tari. Nu in Romania.

Imprumutarea unor bani pentru plata pensiilor si a salariilor bugetarilor, in detrimentul lucrarior in infrastructura face parte din aceeasi interventie. Fara infrastructura nu vom avea mai multi investitori, turisti etc. Dar cu ei vom putea plati mai bine pensiile.

Cercul trebuie la un moment dat rupt. Pentru ca in acest fel ne afundam cu totii in mocirla. Si noi nu suntem nici Grecia ca UE sa sara in ajutorul nostru. Si ne-am atras si asa destule critici din partea restului statelor europene cu privire la lipsa reformelor post-aderare. Nu vrem sa le dam motiv sa planifice tot felul de metode de marginalizare.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uite ca nu se poate!. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s