Crizele conceptelor statale

In toata lumea, modelele de gandire si contruire a statelor incep sa dea tot mai mult gres.

Statele capitaliste tind sa devina tot mai polarizate in bogati sau saraci, in timp ce modelele sociale incep sa dea gres din incercarea de a oferi tuturor mai mult, chiar daca economic nu se poate. In SUA de exemplu criza economica a inceput din incercarea unora de a se imbogati prin acordarea de credite imobiliare tuturor celor saraci. Dupa ce buba a explodat, cei saraci au ramas tot saraci, in timp ce aceia care i-au convins sa ia credite au ramas cu bonusurile. Toti au stat la masa impreuna si au impartit painea. Au castigat atat bancile, cat si agentii imobiliari, notarii, evaluatorii, constructorii, cei care renoveaza case, si intr-o masura foarte mare, statul.

Toata lumea a fost multumita pana cand noii proprietari nu si-au mai permis ratele. Atunci tot au inceput sa se planga. Si tot lantul trofic s-a daramat. In mai toate statele capitaliste s-a intamplat cam la fel. Efectele au venit imediat : bancile au devenit reticiente la a mai lasa banii sa circule iar consumatorii si-au restrans cheltuielile, orientandu-se mai mult catre plata ratelor.

In fata unei crize economice exista un pericol mult mai mare : criza sociala si revolte. O America cu 47 de milioane de oameni lipsiti de orice asigurare medicala, in care foarte multi au saracit la limita subzistentei, poate deveni o adevarata pepiniera de revolte sociale. Ultimul castigator al alegerilor prezidentiale a simtit trendul si a marsat exact pe puterea voturilor celor multi si aflati economic in dezastru. S-a vazut ca puterea lor l-a facut presedinte, judecand dupa capitalul de imagine cu care a pornit la drum. S-a consfintit astfel esecul capitalismului extrem, in stare sa calce peste cadavre pentru oricat de putin profit. Iar promisiunile facute in campanie si incercarea de a le onora apoi au aratat ca si cel mai capitalist stat din lume are frica de rascoale. Drept urmare le face un pic de dreptate sociala.

Statele socialiste au probleme chiar mai mari. De obicei in ele populismul este atat de mare, incat se propun idealuri comune atat de absurde ( cum ar fi in Romania punctul de pensie de 45% din salariul mediu, cand noi avem mai multi pensionari decat angajati activi ) ca nu stii daca sa te apuce plansul sau rasul. De obicei dupa esecul economic al unor masuri de crestere tot mai mare a salariilor vin masuri de austeritate. Acestea starnesc de obicei valuri de revolte in toate tarile lumii. Insa in statele socialiste, dupa lungi indoctrinari in care se tot promite marea cu sarea, revoltele sunt mult mai grave. A se vedea si cazul recent al Ecuadorului, unde politia a incercat o lovitura de stat.

Caracteristica statelor socialiste este laudabila ca idee dar un esec in fapte. Oamenii tind mereu sa evolueze ca si standard de viata, iar penalizarea celor care reusesc mai mult decat altii duce la o demoralizare generala in timp. Si cand celor carora li s-a zis zeci de ani ca le va creste salariul ( nu va fi nici o criza, va creste standardul de trai etc ) li se impune o scadere brusca si drastica, revolutiile isi fac aparitia.

Solutia nu este nici una nici alta la modul absolut. Cred ca statele europene si Australia se apropie in cea mai mare masura de state cu perspective bune de viitor.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în economie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Crizele conceptelor statale

  1. Logosfera zice:

    Statele europene? Franta, cea mai comunista economie de piata? Tarile Nordice, unde populatia este tot mai inclinata sa „tzepuiasca” sistemul asistential? Marea Britanie, ale carei datorii se ridica la cifre astronomice? PIIGS? Elvetia, care pierde miliarde de euro pe zi daca FED-ul stranuta si porneste tiparnita?
    Despre Australia nu-mi pot da cu parerea, iar in Europa in afara Germaniei nu cred ca e cineva poate face fata („a face fata” oricum are un sens foarte „dubios”) la ce urmeaza.

  2. stoie zice:

    Departe de mine gandul ca se apropie in vreun fel de perfectiune modelul european. Insa, fata de restul statelor, rezista de mult mai mult timp, cu costuri sociale mai mici.
    Iar pentru ce va urma nu cred ca este vreun stat realmente pregatit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s