Privatizarea medicinei

In situatia data se poate spune ca sistemul medical nu functioneaza. Este ca un fel de fata saracului , nici imbracata nici dezbracata, nici calare nici pe jos, dar desteapta de straluceste.

Suportarea de catre toti cei care lucreaza a unor costuri de sanatate in mod egalitarist a inceput pentru a asigura tuturor cetatenilor tratament medical, gratuit in principiu, suportat de toti in fapt. In teorie suna foarte bine, insa probleme sunt in toate tarile lumii. Costurile cu sanatatea au tot crescut pe masura ce au aparut medicamente performante, tehnici noi extrem de eficiente, care necesita insa dotari tot mai scumpe si specializari cu costuri in crestere. Astazi insa nu putem discuta despre situatia din alte tari, pentru ca haosul ce ne inconjoara e crunt.

Sistemul actual nu e sustenabil si nu permite tratamentul egal al tuturor persoanelor in sistemul public. Motivele sunt :

1. Salarizarea slaba din sistem, atat pentru doctori cat si pentru restul personalului.
2. Dotarea slaba a spitalelor, coordonata cu preturi mari de achizitie pentru dotarile noi.
3. Impartirea ineficienta a resurselor, atat ca dispunere a spitalelor, cat si a schemelor de personal, umflate de unii manageri de unitate pentru orgoliul sau interesul propriu.

Sa le luam pe rand.

1. In cazul in care un specialist in ceva este prost platit, iar sistemul nu ii ofera mai multi bani, are cateva optiuni : sa plece in alta parte, sa ceara bani in plus ( la plic eventual) sau sa stea si sa inghita, desi cunostintele sale castiga mai mult.

Am risca din aceste optiuni fie sa ramanem fara doctori, fie sa ii platim mai mult, pentru ca de ei depinde calitatea actului medical. Rezumarea la un simplu „trebuie sa isi faca treaba ca de aia sunt platiti” nu functioneaza, pentru ca si calitatea unui act medical poate fi mai buna sau mai rea.

Ceea ce trebuie inteles este ca aceste servicii pe care doctorii le ofera au un cost mai mare decat cel platit de sistemul de salarizare actual. Si atunci costurile cresc pe alte parti, indiferenta ca majoritatii nu i se pare normal. E ca in orice alta piata de bunuri si servicii.

Degeaba esti cel mai bun doctor din lume si ai o rata de rezolvare a cazurilor de 98% daca iti e frig in casa ca nu ai platit gazul. Sistemul de salarizare slab duce la situatii hilare, in care asistentele medicale primesc per total mai multa „atentie” decat multi doctori, deoarece ele tin de asigurarea confortului zilnic al pacientilor internati.

2. Dotarea slaba a spitalelor este intr-un fel tot o consecinta a slabei salarizari, care a facut responsabilii cu achizitiile sa prefere un ban in plus in loc sa ii intereseze ca spitalul sa aiba ce ii trebuie la un pret normal. Cred ca as putea scrie vreo 2 zile exemple de achizitii aiurea, la preturi demente in spitale.

Lipsa de raspundere cu capul sau penal, complicitatea celor care sunt din acelasi sistem si nesanctionarea celor care sar calul ( in genul produsul x costa 10.000 de euro, dar noi platim pe el 30.000 ) a dus in mare parte la aceasta dotare slaba.

Finantarea slaba din sistem nu a facut nici ea minuni, dar aceeasi finantare a asigurat echipamente mai bune pana acum vreo 6-7 ani.

Ca idee, un angajat de la o firma de audit este destul de bine platit pentru a analiza corect si obiectiv desfasurarea licitatiilor. Acolo de ce se poate? Poate pentru ca cei care au firme de audit inteleg ca un angajat slab platit e susceptibil sa ia bani pe alte parti?

3. Impartirea ineficienta a resurselor este un mare consumator de bani.
Cum puterea politica a mers mereu pe standarde duble, a preferat sa nu aibe un sistem unitar de necesar de oameni. Pentru ca asa e mai usor de umflat o schema de personal cand ai nevoie.

Si asa te trezesti cu tampenii in care la spitalul X ai 3 asistente pt 100 de pacienti, in timp ce la Y ai 9 la acelasi numar. Diferenta este ca la Y managerul apartine partidului aflat acum la guvernare. Dupa care vin taierile de personal. La spitalul X se taie 1 loc, iar la Y 3. Pe schema Y e mai eficient, dar in realitate duce sistemul de rapa.

Se pastreaza spitale in locuri in care nu e deloc eficient, orasele mici care nu au cum sa sustina un spital decent. Plus ca nu vine nici dracu acolo, decat fortat. Si dupa 2-3 ani de rezidentiat, o ia la goana spre Occident. Si plateste razand banii de scolarizare statului roman inapoi.

Ce s-ar putea incerca in sistemul medical ar fi acelasi tip de privatizare care a functionat in cazul stomatologilor. Care primesc integral banii pe care ii cer si pe care considera ca ii merita de la pacienti. Mai exista spitale universitare, unde esti tratat gratuit, eventual platesti materialele care nu le au ei. S-a mai auzit ceva de 10-15 ani ca un stomatolog primeste spaga?

Si acolo inainte de 1989 era un sistem care functiona exact ca acela de medicina azi. Teoretic era gratuit. Practic, erai tratat in functie de banii ce ii dadeai. Acel sistem s-a putut reforma si face performanta. Exista chiar turism medical bine dezvoltat pe acet domeniu. Pentru ca se face treaba buna pe bani mai putini ca in occident.

De ce nu s-ar putea face o reforma similara si in sistemul medical actual? Pentru ca noi vrem sa schimbam tot, dar sa ramana tot la fel.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în economie, trist dar adevarat. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s