Imperiul contra-ataca sau Intoarcerea Jedi?

Saptamana trecuta China a blocat exporturi de 5000 de tone de metale rare catre diverse parti ale lumii, necesare pentru a produce ansamble si subansamble de produse finite cu valoare adaugate mare.

China a ales sa raspunda extrem de eficient marilor puteri care incearca sa forteze aprecierea yuanului. Se pare ca au invatat din lectia japonezilor, pe care aprecierea yenului in anii ’80 i-a daramat. Japonia neavand altceva decat forta de productie si inovatii tehnologice nu au avut aceeasi forta de negociere cu SUA, care le-au impus in mod drastic aceasta apreciere. La japonezi dupa apreciere a urmat o bula imobiliara, ale caror varfuri nu s-au atins nici in ziua de azi.

Nici China nu sta roz la capitolul bula imobiliara, insa lucrurile s-ar argava si mai tare daca piata lor ar fi inundata de mai multi bani decat sunt acum.

China a acumulat o serie de avantaje strategice in acesti 30 de ani de viziune economica excelenta si tinde sa joace bine cartile pe care le are.

Chiar daca valoarea adaugata este de multe ori mica in produsele fabricate de ei, au avantajul ca nici o alta tara nu poate produce la pretul lor cu forta de munca, vis-a-vis si de conditiile de infrastuctura oferite. Infrastructura asupra careia se insista pana la nebunie.

Daca de exemplu Japonia a fost foarte multi ani cel mai mare exportator de otel din lume, importand 95% din materia prima, pozitia lor strategica a fost usor de daramat in acest domeniu prin taierea surselor de aprovizionare. Pe cand la chinezi s-a subliniat intarirea mineritului pe aceste domenii, precum si intarirea aliantelor cu tarile care au resurse semnificative in domeniu.

Reactiile oficiale din SUA si Europa au fost destul de slabe, insa apasate pe alocuri. Producatorii insa sunt in fierbere.

Ceea ce Occidentul nu vrea sa vada este ca, in timp ce in statele lor revanzarea, serviciile financiare si specializarea in „valoare adaugata” aduce mare parte din PIB-uri, sunt extrem de dependenti de marfa efectiva, produsa preponderent de chinezi. Care au in PIB in principal bunuri produse, nu bani plimbati de la o banca la alta, de la un stat la altul.

Plimbarea unor hartii de proprietate de la o persoana la alta si cresterea valorii ipotetice a proprietatii pe hartie a dus la criza actuala. Daca muti un bun de la A la B si tot asa pana la X, fiecare adaugand 1% la pret, in final el ramane acelasi produs. Depinzi insa de acela prim care iti da produsul. Fara el, lantul se darama. Acel prim la ora actuala este China.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în crestere economica, economie, speculatii, Uite ca se poate!. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s