Saptamana de lucru de 6 zile

Aveam vreo 8-9 ani dupa revolutie si auzeam ca trebuie sa ne schimbam , trebuie sa ne facem economie de piata ( ulterior a insemnat mai mult economie la piata ), ca trebuie sa liberalizam preturile etc. Nu prea intelegeam multe din asta, dar am putut intelege un singur lucru. Nu se mai lucra sambata. Si nu pricepeam de ce. Mai auzisem undeva ca japonezii dupa al doilea razboi mondial au lucrat ani de zile inclusiv duminica, pentru a-si putea reface tara devastata.

Iar in mintea mea mi se parea extrem de gresit ca noi, cei care eram intr-o situatie oarecum asemanatoare, luam ca prima masura statul sambata acasa. Mi se parea pur si simplu gresit. Adica noi romanii, cea mai minunata tara din lume, vrem sa recladim tot din temelii, dar sa stam mai mult acasa? Cum vine asta? Oare am putea fi noi mai productivi decat japonezii? Reusim noi sa lucram in 5 zile mai mult decat au lucrat ei in 7? Realitatea se vede de la o posta.

Ne-a muncit atat de tare comunismul incat am hotarat sa avem si un pic de timp liber in plus, asa ca un premiu. Toate se daramau in jurul nostru, dar pe noi ne facea fericiti ca puteam sa folosim sambata sa privim in zare, cum holdele patriei se usuca sau, dupa caz, se fura.

Au urmat masuri si mai interesante. Pentru ca multe fabrici care nu mai aveau comenzi incepeau sa coste mai mult decat isi putea tiparnita BNR sa duca, multi angajati au fost trimisi fortat in pensie anticipata. Ca doar se muncise prea mult. Iar tara nu putea sa ii dea pe mainile capitalistilor, patronilor sau pietei muncii libere. Trebuia sa-i proteje de exploatarea capitalistilor nemilosi.

Iar oamenii au considerat normal sa se intample asa. Indoctrinarea socialista ii indemna sa nu isi vanda tara strainilor cei rai. Sau patronilor.

Si asa s-au mai eliberat de munca inca cateva sute de mii de oameni. De acum se puteau odihni. Si puteau sa faca si economie la piata.

Acum au reinceput discutiile despre cate ore ar trebui sa aibe saptamana de munca. Despre cat e salariul minim. Iar eu, ca un veritabil iubitor al luptei sindicale, ma intreb : Cand vom discuta si despre cresterea productivitatii? Despre flexibilizarea normei de munca si a salariului corespunzator? Despre scaderea la 20 la suta a sumelor varsate la bugetul de stat de angajator?

Economia asta de piata nu poate evolua in Romania in alte conditii decat cele reale. Nu cele pe care le viseaza sindicatele sau impozitele pe care viseaza Guvernul sa le incaseze de la angajatori.

Se loveste in cei peste 1 milion de romani care lucreaza la negru peste tot. Sindicatele, oficialii, uneori si patronatele. Dar nu se ia in calcul ca aceia sunt supapa prin care se scapa de taxele prea mari pe munca. Cand cei care lucreaza la negru reprezinta cam cifra de 30% din angajatii in economia reala, undeva este o problema mare.

Sindicalistii i-ar proteja si pe aceia, dar… Ar insemna pe moment ca ar incasa mai putine venituri din masa actuala a salariatilor, pentru ca salariile ar scadea. Guvernantii i-ar stimula sa voteze, dar pe moment ar trebui sa raspunda celorlalti carora le-ar scadea veniturile. Iar acest cerc vicios nu se termina aici.

Exista un intreg lant trofic. De la cel care lucreaza la negru in constructii si isi cumpara paine nefiscalizata, apoi tigari si alcool netimbrate. Carnea, branza si ouale de la piata fara bon si tot asa. Acest sistem e o economie paralela pana la un punct.

Acel punct sunt serviciile publice. Sanatate, educatie, transport public, infrastuctura, subventii la caldura etc.

Nu cred ca cineva poate macar estima nivelul pierderilor in intregul sistem. Insa diminuarea lor ar insemna o viata mai buna in fapt pentru noi toti. Nu doar pe scriptele sindicale sau guvernamentale.

Toti angajatii din Romania isi doresc sa lucreze cu acte. Nu cred ca e cineva suficient de nebun incat sa vrea sa lucreze la negru. Sa nu pupe pensie nici la 80 de ani. Insa daca nu ai ce pune pe masa si nu gasesti, lucrezi cum gasesti. Angajatorul plateste pentru munca ta atat cat isi permite. Din nou nu cred ca e vreunul atat de nebun incat sa isi doreasca vreo amenda de la ITM. Insa in conditiile noastre de productivitate a muncii, poate fie sa nu plateasca pe nimeni, fie sa accepte munca la negru.

Acea imagine a burghezului hraparet nu ne-a iesit din cap nici in 20 de ani de post-comunism. Cu aceleasi slogane castigau si comunistii mintile maselor cu care se castiga si astazi alegeri.

Comparatia cu Japonia este si in ziua de azi departe. Va mai fi inca vreo 200 de ani macar.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în idiotenie, nostalgie, personal. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s