Nevoia planificarii

Intr-o tara in care reusim sa ne bucuram de inaugurarea unui pasaj facut in 12 ani, cu costuri cel putin duble fata de estimari, ar trebui sa ne punem niste intrebari.

Fiecare dintre noi are multe aspiratii legate de ce sau cum ar trebui schimbat in tara, in politica sau in sanatate.

Ceea ce nu facem insa este sa ne targetam concret scopul final, in ce orizont de timp trebuie atins si care sunt pasii care trebuie urmati pentru a finaliza cu succes ce ne dorim.

Vedem strict morcovul din fata ochilor si ne lasam orbit de fiecare idiot din spatiul public care arunca cate o tema. O dezbatem, ne inflamam si o uitam la fel de repede precum cele dinaintea ei. Ca societate per total tindem sa ajungem ca acel aurolac a carui grija sta in ce se va intampla in ora urmatoare si atat.

Fara planificare suntem condamnati la stagnare. Atat ca si indivizi cat si ca societate.

Aurolacul planifica urmatoarele ore, maxim o zi.

Vanzatorul de la taraba planifica urmatoarele zile, maxim 1 saptamana.

Patronul tarabei planifica urmatoarele luni, maxim 1 an.

Furnizorul lui planifica in functie de ciclicitatea anilor agricoli etc, maxim 2-3 ani.

Primarii localitatilor respective ar trebui sa planifice urmatorii 4-8-12 ani. Sa se apuce sa faca de exemplu strazi mai largi pe traseul viitor al unei sosele nationale care le traverseaza orasul, inainte ca la ea sa se inceapa constructia.

Intrebati-va cate din micile afaceri cu care interactionati zilnic au un plan de afaceri de exemplu. Scris, punctat, bugetat etc. Care sa fie si urmarit in executie pas cu pas, eventual avizat de cineva din exterior.

Cate din reformele realizate pana acum in invatamant de exemplu au fost gandite de la cap la coada de cineva, cursiv? Si cate au fost doar solutii pompieristice, menite sa rezolve doar probleme pe 1-2 ani?

Aceste dileme de planificare le au toate societatile primitive care sunt fortate de imprejurari sa evolueze. Unele se descurca mai bine ( vezi Polonia ) in timp ce altele ajung sa fie vesnic inghetate in nevoile momentane, imediate, urgente si atat.

Statele africane inlocuiesc mereu un dictator printr-o revolutie sangeroasa cu un altul. Care pe moment pare unsul lui Dumnezeu, dar ajunge mai rau decat cel dinaintea lui. Ii cred promisiunile orbeste si nu protesteaza cand instaureaza incet o alta dictatura. Daca pentru noi ne dorim altceva, ar trebui sa actionam in acest sens.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Criza, trist dar adevarat. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s