Mostenirea unui imperiu

Traim vremuri tulburi si suntem foarte dornici sa mai dam odata jos fundamentele care inca sunt functionale. Fara sa ne gandim foarte bine ce anume punem in loc sau cum s-ar comporta in timp noile modele.

Comunismul de exemplu suna foarte bine pe hartie dar aplicarea lui a dus la cataclisme umanitare.  Acum auzim pleiade intregi de analisti, filosofi si economisti decretand ca modelul capitalismului a esuat si ca modelul chinezesc este gata sa dea si el faliment. Insa notiunile despre cum ar trebui schimbate lucrurile sau cum ar trebui sa arate o societate globala nu exista.

Vizitand de curand Sarmizegetusa Ulpia Traiana am aflat ca in urma cu 2000 de ani romanii aveau in cetatea conducatoare a provinciei Dacia instalatii de incalzire centrala, respectiv apa curenta in casele celor care isi permiteau asta. (Desigur din statisticile folosirii sapunului si pastei de dinti nu s-ar spune deloc asta, fiind printre ultimii din UE si la asta. )

Comparatia devina trista. In cei 500-600 de ani de Imperiu Roman (nu diviziunile ulterioare) nivelul de civilizatie ajunsese pe la nivelul anilor 1700-1850. Vorbim desigur de orasele mai importante. Daca in Imperiu imbaierea era un privilegiu si o necesitate curenta, in anii ce au urmat spalatul devenise o rusine (1000-1600).

Din pacate pentru civilizatia noastra, mostenirea romanilor s-a pierdut in cea mai mare parte. Ingineria a disparut in acea mie de ani, medicina a devenit un fel de vrajitorie iar restul stiintelor au fost si ele destul de marginalizate. Desi multi dau vina pe Biserica pentru asta, parerea mea e ca vina e predominata de atomizarea comunitatilor si tarilor.

Fata de istoria Imperiului Roman, perioada de decadere ce a urmat a fost dubla ( 27 i. Hr-476 e.n. vs 500-1500). Modelul nu a fost schimbat, ci ciuntit si potrivit pe masurile noilor conducatori. Care erau beneficiarii cladirilor, dezvoltarii si stiintei romane, dar care au preferat sa lase sa se aleaga incet praful de ele.

Din pacate nu avem decat un imperiu la acest nivel ca sa putem face comparatii de viata unui imperiu vs perioada de revenire la momentul maxim de dezvoltare anterior. Insa acei sociologi, istorici si psihologi care au mai studiat aceste aspecte sunt de parere ca perioada de viata a unui imperiu ar trebui sa fie egala cu cea de decadenta.

Concluzia, ca sa nu o mai lungesc : nu va grabiti sa declarati sfarsitul unui imperiu occidental pana nu stiti cu ce anume il veti inlocui. Istoria spune ca nu e bine. Si ca schimbarea regilor e bucuria nebunilor.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în nostalgie, speculatii, superb, trist dar adevarat. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Mostenirea unui imperiu

  1. Seb zice:

    „Vizitand de curand Sarmisegetusa Regia am aflat ca in urma cu 2000 de ani romanii aveau in cetatea conducatoare a provinciei Dacia instalatii de incalzire centrala, respectiv apa curenta in casele celor care isi permiteau asta.”
    Cred ca ai fost la Sarmizegetusa Ulpia Traiana.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s