Bogatia privita religios

Ascensiunea curentelor anti-bogatie si pro-socialiste precum si inversunarea cu care Biserica Ortodoxa Romana da de pamant cu cei bogati mi-a adus aminte de perspectiva religioasa asupra averii.

Dincolo de ceea ce credem si indiferent de faptul ca unii se declara atei, anumite percepte despre bogatie ne sunt imprimate de societatea in care am crescut.

Biserica Ortodoxa, cea care domina Europa de Est, are o perspectiva foarte radicala asupra bogatiei : ea este rea, cei care s-au imbogatit sunt niste asupritori si toti ar face bine sa isi doneze avutiile fie saracilor, fie Bisericii.

Acest punct de vedere vine de la pildele lui Iisus care a sfatuit in repetate randuri bogati din vremea lui , care doreau sa se mantuiasca, sa faca un ultim sacrificiu pentru-I a arata Domnului dragostea ce i-o poarta. Aici intervine diferenta de perceptie fata de alte religii crestine, intrucat in oamenii respectivi nu reuseau sa se mantuiasca fara a dona averea, care ii pervertea. Nu apar alte pilde care sa sustina ca acesta ar fi primul pas, cum se face acum.

Bisericile ortodoxe de azi uita ca in trecut au fost dintre marii latifundari ai tarii si au beneficiat de munca gratuita din partea taranilor prin legi sau cutume.

Biserica Catolica si in special protestantii lutherani si calvinisti considera ca lenea, luxul si cheltuiala nechibzuita sunt pacate, iar vrednicia, harnicia ca virtuti. In aceasta viziune cei care reuseau sa se imbogateasca prin munca, inventivitate si chibzuire erau considerati membrii importanti ai societatii intrucat prin bogatia acumulata reuseau sa dea de lucru si altora din comunitatea lor.

Cei care reuseau sa se ridice din starea de saracie sau marginalizare erau pretuiti deosebit de mult, deoarece aratau ca premisele de constructie a societatii sunt solide : prin munca si inovatie se poate duce un trai mai bun.

Din pacate pe noi cei 50 de ani de comunism crunt si 20 de ani de capitalism salbatic ne-au facut sa credem de asemenea ca cei bogati sug seva poporului. Partial corect in cazul multora de prin topuri insa asta nu schimba starea generala a faptului ca munca, specializarea si inovatia sunt singurele care ne pot propulsa. Atat ca indivizi cat ca si societate.

PS. Nu incerc sa fac o apologie a bogatiei sau sa descriu poetic virtutile saraciei insa ma deranjeaza sa vad preoti urcand in bolizi de lux dupa ce au predicat donarea averilor catre biserici. Adica avutia nu e buna decat daca e a mea? Doamne iarta-ma…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Criza, economie, personal, speculatii, trist dar adevarat. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Bogatia privita religios

  1. Doamne-ajuta!

    Du-te spre Cartea lui Iov.
    E grea mantuirea cu bogatie nu neaparat prin pervertire.
    Ci din cauza atasamentului.
    De bine ne atasam usor, deci om parasi mai greu lumea asta.

    Mi-ar face placere sa vii cu noi, poate chiar si separat de Liturghii.
    Avem un cerc fain de tineri unde muncim si cateheza cu Pr.

    • stoie zice:

      Da, de greu ne atasam mai greu 🙂
      Eu pornisem de la ideea ca handicapul pe care il avem azi provine partial de la cutuma de a privi avutia dobandita prin truda ca fiind rea. Si comentariile unor capete unse si buzunare pline care propovaduiesc saracia. A altora …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s