De duminica. Cea mai buna supa din lume.

Prima data am intalnit-o pe strazile Budapestei, cu ani buni in urma… Era o iarna grea si colindam strazile cautand un amarat de restaurant care sa ne incalzeasca si noua sufletele pribege. Ne refugiam deja pe stradute laturalnice cand l-am vazut. Restaurant, deschis, locuri libere.

Din meniu nu pricepeam mai nimic, fiind in maghiara si tailandeza. Mama saraca nu m-a dat nici la scoala primara thai, darmite la cealalata! Ca niste oameni simpli, am luat prima zupa din meniu si mai ceva cu carnita. Si a venit… fierbinte, dulce, picanta, laptoasa. Ceva divin. Ne-am indragostit definitiv. Se numeste Tom Kha Gai. Gust incredibil de fin, miros innebunitor de lemongrass si ghimbir.

Au trecut niste ani. Am revenit in Budapesta si ne statuse gandul atat de mult la supa aceea incat am cautat o jumatate de zi locul. De foame puteam manca un colt de masa, cu garnitura cu tot, dar nu puteam renunta. Din nou, ne-a fost confirmata temerea : urma sa ne ardem limba cu acea supa. Nu puteam rezista sa asteptam sa se raceasca… Oroarea…

A treia oara stiam unde este, insa se mutase intr-un loc mai mare, la vreo 20 minute de mers pe jos, binenteles tot prin frig. Nu ne-am lasat pagubasi, am tarat si restul companiei dupa noi sa le dovedim superioritatea evidenta a supei supreme in fata unei amarate de mancari de la un restaurant de hotel de 5 stele. Lasa dom’le 3 stele Michelin!

Si dupa inca ceva vreme am zarit reteta intr-o zi din intamplare. Mi-am adus aminte instant de mirosul de lemongrass, de laptele de cocos si de supa care ar incalzi si un eschimos!

Reteta am luat-o de aici, cu o nesimtire specifica unui pofticios cronic. Multumesc Crazy Mother Cooker.

Atunci a inceput o mica aventura pentru gasirea ingredientelor. Lemongrass, chives, tom kha? Tom kha nu am reusit nicicum sa gasesc si am colindat orasul peste tot. Chives (un fel de fire de ceapa) am gasit cu greu undeva la Metro, insa lemongrass proaspat nicicum. Norocul meu a fost ca s-a deschis in centrul orasului Camara cu mirodenii si pt 3 ron/ 10 grame am reusit sa iau lemongrass uscat. Bun si asa!

Am adunat ingredientele pe care am putut sa le gasesc si le-am asezat cum se vede:

Stiu ca nu toate sunt necesare, dar am vrut sa ma laud ca am 🙂

Acum sa trecem la ce am folosit :

– 500g de piept de pui, dezosat, taiat in fasii de vreo 3 cm

– 600g de ciuperci champignon, taiate cam intr-un sfert. Mergeau si mai mici dar m-am prins mai tarziu.

– 400g de lapte de cocos, adica continutul unei cutii precum cea din imagine

–  aproximativ 15 grame lemongrass uscat. Am turnat ca un apucat din pungulita, nimic nu ma putea tine departe de gustul divin!!!

– 2 bucati de ghimbir de vreo 5-6 cm fiecare, taiate in bucati de 1-2 cm fiecare. Sa fie!

– 1 ceapa rosie, taiata mai mare

– boabe de coriandru uscat,vreo 5-6 grame cred. In reteta initiala era vorba de planta verde, dar nimic nu ma putea opri. (Cred ca ciupercile vorbeau deja cu mine de foame)

– 10-15 fire de chives (seamana cu o iarba, dar nu din aceea de care se fumeaza!)

– 2 linguri de sos de peste . Se gaseste aproape in orice supermarket la raionul cu produse asiatice. Aprox 6-10 ron/ sticluta.

– zeama si coaja de la 2-3 limes . Cica trebuie curatata partea verde de la lime, fara cea alba si amara. Ca un profesionist care nu a mai facut asta niciodata, am reusit sa curat vreo 4 lime in numai 40 minute!!! Asta da record. Unde-i Jamie ala?

– 2 linguri de zahar brun

– 1,5 litri de apa in care am aruncat cu dibacie 3 cuburi de concentrat de supa de pui.

– 1 ardei iute verde (curatat de samburi si de partea alba din interior, si apoi taiat foarte subtire)

Prepararea e relativ simpla. Se pune apa cu concentrat de supa de pui la fiert. Dupa ce a inceput sa fiarba se pun inauntru la foc mai maricel ghimbirul, lime-ul + zeama de lime, ceapa, lemongrass-ul, zaharul si cele 2 linguri de sos de peste. Am lasat licoarea rezultata sa fiarba vreo 15-17 minute, timp in care s-a umplut bucataria cu niste mirosuri delicioase.

Apoi am strecurat toate cele de mai sus si le-am pus deoparte, ramanand numai apa cu miasme. In aceasta am asezat cu grija materna bucatile de pui.

Le-am lasat sa fiarba vreo 7-8 minute pana ce mi s-au parut destul de patrunse si am adaugat ca la reteta ciupercile, chivesul si ardeiul iute.  Dupa inca vreo 5-6 minute am turnat laptele de cocos si am amestecat bine de tot, lasand totodata la foc mic. Apoi in vreo 10 minute am pus si coriandrul si dupa inca 5 minute am oprit focul.

In casa lumea deja dormea insa fiind numai 02.00 noaptea am decis ca nu se poate sa savurez singur nebunia aceea.

Servirea se face cu un sos compus din ceva pasta de chili si sos de peste, combinata cu o lingura de zahar si zeama de la 1 lime.

Acum observatiile:

– Gustul nu a fost cel pe care il stiam, insa a fost delicios. Am observat ca ciupercile trebuiau taiate mai mici.

– trebuia poate sa mai fi lasat ceva din ierburi sa fiarba in continuare cu carnea de pui si ciuperci pentru a impregna mai bine gustul in ele.

– este o mancare foarte satioasa, chiar mai mult decat o ciorba de burta. Dupa o farfurie medie simteam ca explodez.

– ar trebui sa mai imi exersez abilitatile la mancaruri fierte. Nu de alta, dar 4 ore pentru o reteta de 35-40 minute poate fi putin cam mult…

– chiar daca e facuta in casa, tinde sa arda buzele si limba daca nu se asteapta sa se raceasca. Asta da mirare…

– a doua zi pare mai buna, puiul si ciupercile fiind parca mai bine patrunse.

Stiu de ce i se spune cea mai buna supa din lume. Pentru ca este. Pana acum cel putin.

Pentru prietenul Cata, care mi-a atras atentia ca suntem in post, incerc sa fac saptamana viitoare ceva de post delicios.

Pentru pozele insuficient de clare am depus un memoriu la Comitetul Central de Buget si Finante, necesara fiind achizitionarea unui trepied pentru aparatul foto. Anunt dupa deliberari si negocieri in spatele cortinei rezultatul. De asemenea se va depune o motiune „dati un leu pentru obiectivul meu„, insa probabil aceasta va fi respinsa in prima etapa a negocierilor.

Sa aveti o saptamana minunata!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în educatie, fun, inspirational, personal, superb și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la De duminica. Cea mai buna supa din lume.

  1. RalukaS zice:

    Data viitoare cheama si ajutoare,de exemplu pe nasa :))) la mancat bineinteles!Am citit ca denumirea supei inseamna literalmene ‘chicken galangal soup’, deci ingredientul pe care nu l-ai gasit se numeste galangal (Galangalul creste la tropice, in mod special in Indonezia. Planta se cultiva in partea de Sud-Est a Asiei, Thailanda, Malaezia si Indonezia. Aroma se aseamana cu cea a ghimbirului, dar este mai fina iar mirosul aduce a citricele sau pin).Pup.

    • stoie zice:

      Haha, dupa razboi multi viteji se arata!

      Galangal nici nu speram sa gasesc, daca nici lemongrass nu am reusit. Tamarind ce sa mai zic. Insa una peste alta a iesit buna de tot.

      Te astept data viitoare cu un cutit bine pregatit si pofta nebuna de bunataturi de-astea straineze!

  2. catalinrarespetru zice:

    fiecare cu dezlegarile lui 🙂

  3. Alma Lluvia zice:

    A fost foarte delicioasa, adevarat va zic… Nu a fost identica cu ce am mancat intr-una, doua, trei dati, dar a fost un deliciu al simturilor. Si al gandirii ca unii muncesc si altii se odihnesc…
    Tatarul…

  4. stoie zice:

    Da, la placinte inainte, dupa cate se vede prin comentariile voastre.
    Cu asemenea musterii am pe cine ma baza pe ajutor la masa. Nu si la ajutat se pare 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s