De duminica. Un an plin.

Live.TravelSe incheie pentru mine un an mai frumos decat puteam sa cred ca voi avea, pentru ca s-au adunat aproape 30.000 km de calatorie.  Toate tarile ce le-am vazut au reusit sa ma uimeasca in felul ei. Insa de fiecare data intoarcerea acasa devine tot mai grea. Pentru ca de cate ori iesi din aceste granite dai de o normalitate „altfel”. Dai de bun simt, de lux cumpatat si bun gust atent. Iar asteptarile iti cresc, oricat de nationalist te-ai simti in maduva oaselor.

Ai tendinta sa cauti natural pe sosele semne de circulatie care iti arata distanta pana urmatorul oras, sa ti se vorbeasca frumos la magazin sau sa cauti un cos de gunoi cand vrei sa arunci ceva. Frumusetea vietii este in normalitatea existentei acestor lucruri.

Oameni din jurul nostru lauda normalitatea, ca si cum ar fi ceva extraordinar. Ii vezi comparand cotidianul nostru rareori normal cu alte tari, explicand tare si raspicat ce bine si ce frumos traim. Uita ca rarele accese de normalitate sunt exceptii, nu reguli. Si vin de cele mai multe ori din imitarea realitatii existente mereu in alte parti. Argumentul neputintei ii raspund cu „inteligenta nativa a poporului nostru”, de parca lenea greierului ar fi scuzata de mintea lui „stralucitoare”. Iarna vine atat peste greier cat si peste furnica, insa numai unul din ei supravietuieste.

Am crescut intr-o generatie care spera ca imitarea normalitatii Vestului sa se intample natural, insa ne-am ales cu aceeasi gandire retarda de „ne descurcam noi” sau ” daca nu curge pica”. Ne plangem de coruptia din administratie insa o ajutam cu mica spaga, ne plangem ca spitalele nu au bandaje, insa inchidem ochii la vilele directorilor. Declaram sus si tare ca „totul e un smen” insa uitam ca incompententa noastra nu o sa ne ajute in fata sistemului.

Normalitatea din jumatatea de glob pe care l-am vizitat este ca oamenii cu competente medii traiesc linistiti si decent. Nu au nevoie nici de tati, unchi sau protectori pentru o viata frumoasa. Sistemul pe care fiecare din ei il sustine si construieste este onest si curat, in limitele vizibile cel putin. Probabil ca pentru abilitati superioare apar fineturi ale sistemelor politice, insa normalitatea e… normala.. (Wow,nu?)

De aceasta zi nationala imi doresc ca noi toti sa incepem sa fim mai responsabili. Cu ceea ce facem, cu felul in care ducem la capat lucrurile. Pentru ca lucrurile neterminate au tendinta de a ti se sparge in cap la un moment dat.

PS. Daca este un post prea criptic, fie sunt ruginit de la atata nescris (6 saptamani) , fie cine ar trebui sa priceapa ceva s-a ratacit pe un drum rusinos si trebuie trezit de cineva.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în inspirational, personal, trist dar adevarat. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la De duminica. Un an plin.

  1. AlmaLluvia zice:

    Astept cu nerabdare postari noi… Lasa rugina fierului. Noi suntem flexibili, ne adaptam…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s