Pasiunea mea legata de sah vine de la vreo 8 ani, insa nu a fost cultivata niciodata cu adevarat.
Nu am reusit vreodata sa inteleg cum unii pot citi acele carti de sah cu rezumate de partite si chiar sa inteleaga de ce e5-d8 cu adevarat si nu orice alta mutare. Logica din spatele mutarii in sine si scopul urmarit.
Niciodata un jucator bun, am exersat cand si cand, uneori tinzand pentru scurta vreme in a fi bunicel.
Aventurile mele pe chesscube totusi m-au adus dupa mii de jocuri la un scor impresionant (1800-1900 rating) pentru aptitudinile mele efective. Totusi, lipsa antrenamentului si a pregatirii teorectice m-au readus la acelasi banal 1600. Supa primordiala…
Si stand si reflectand la asta, imi dau seama ca multe domenii ale existentei noastre sunt cam la fel. Nu suntem foarte buni, ne enervam rau cand ne-o luam la fund, dar cam asta e tot. Nimic nu se schimba.
De multe ori tot ce facem e sa schimbam abordarea, nu actiunea in sine. Rezultatele, normal, sunt aproximativ aceleasi.
Nu ar fi cazul sa schimbam abordarea? Sa ne luam soarta in brate, sa ne pregatim mai bine si sa ne ducem la infruntari mai antrenati? E singura metoda sa mai si castigam pana la urma!
Stoie's Blog 